A kolozsvári Agora literară című irodalmi lap volt olyan kedves, és decemberi lapszámában lehozott tőlem néhány verset román nyelven. A hat költeményt Regéczy Szabina Perle fordította. Íme kettő közülük:
Până la moarte
e foarte tristă inima mea
am o pată neagră în credinţa mea
mă doare inima zbiară amărăciunea
fiinţa femeii înşelătoare
trăieşte pentru instinctele sale
tristeţea poartă lacrimi negre
nu contează ziua de mâine
inima mea e vatră rece
cenuşă sură pe spatele vântului
zbiară amărăciunea
până în ultimele minute
mă-nsoţeşte ca o umbră până la moarte.
Stau acolo
stau acolo şi mă uit la
oglinda lacului unduitor
chipul nostru nu-i etern
este mereu schimbător
ca lacul plin de unde
numai stăm
pe scena imaginaţiei
chipul nostru totuşi nu-i etern
seamănă cu o palmă zvântată
cu o frunză uscată ce cade încet
ce cade şi pluteşte pe apa lacului.
